In lacrimi…

Aseara am trecut prin niste clipe extrem de grele….Cand altii poate sarbatoreau Vinerea Mare,eu m-am despartit in lacrimi de o persoana…Fata asta dom’le cu care m-am mai ciondanit eu ca dech….asa ca intre fete, si-a luat aseara ramas bun de la mine si de la unii din prietenii mei prezenti acolo.A urmat o noapte plina de regrete,de urari de bine si de imbratisari.De lacrimi nici nu se pune problema…A fost o noapte emotionanta…Am iertat toate micile patanii care ne-au facut sa ne certam si ne-am readus aminte cu placere de cele mai „sadice” clipe petrecute impreuna,dar si de cele frumoase de si au fost putine.E foarte greu cand te gandesti ca doi oameni ce pana la un moment dat mergeau impreuna pe un drum,dintr-o data cararile se despart si fiecare porneste intr-al sau,se departeaza de tine. Andie a pornit aseara pe drumul ei,sa-si faca o viata departe de a mea si de a prietenilor nostri comuni.Poate ca sunt multe lucruri pe care le-as scrie aici in acest moment insa ca de obicei,sensibiliatea isi face drum printre  miile de cuvinte si lacrimile se ivesc din nou in ochii mei…Poate ca si ea se gandeste acum la tot ce-a fost,la tot ce nu va mai fii.

Imi va fi dor de tine Andie,asta cu siguranta.Poate ca atunci cand ne vom reintalni,poate din intamplare sa aud numai lucruri bune de la tine si sa te revad tot asa cum te-am cunoscut: frumoasa,plina de viata si cu zambetul pe buze mereu,chiar si in momente grele….

La revedere,Andie!Te asteapta un drum in fata.Eu si „bambilicii nostrii” vom fi mereu acolo in gandul si in inima ta ori de cate ori vei vrea sa ne revedem!

Cu drag,Cristina!

P.S.: sa stii ca esarfa ta rosie a ramas la mine.O pastrez ca amintire si poate si tu ai ceva care candva mi-a apartinut si mie si inca imi apartine…Stii tu despre ce vorbesc 😉

Sentimente

Oare de ce este asa????Iubirea este cel mai frumos sentiment care ne ajuta sa mergem mai departe in viata.Fara el nu am putea supravietui.E bland cu noi….si e frumos….Dar are si o alta fata…..Pe langa frumusetea lui ,e marsav,crud si cateodata nu are sentimente…Ne face sa suferim,ne arunca intr-un gol de unde cu greu mai putem iesi la suprafata si cand te astepti mai putin se termina….Isi face valiza ,lasa un bilet de „Adio”si pleaca pe usa,fara sa o inchida macar…Iar noi,loviti de o cruda soarta ne prefacem ca suntem ok,ca nu s-a intamplat nimic si incercam sa ne vedem mai departe de ceea ce noi numim „viata”.Insa in adancul sufletului,oricat de optimisti am fi pe dinafara,sufletul e cuprins de o cu totul si cu totul alta invaluire….Sapa orgolii,gandiri malefice,ganduri triste si necurate si o serie intreaga de astfel de rautati….Daca as vedea in fata iubirea i-as multumi ca am simtit-o ca e frumoasa,insa nu as rezista si i-as trage doua palme zdravene…
Ma enerveaza….ma sacaie….ma ….ma…ma distruge!Trebuie sa fie asa de rea???De ce tocmai cu noi,care o apreciem si care o dorim sa o intalnim in una din pasele ei bune si sa fie totul frumos si cu happy-end….?
Tu ce ai face daca te-ai intalni cu iubirea face to face si ai avea ocazia sa ii zici ceva???