Frustrare…

Nu ma puteti contrazice in afirmatia ca toti avem la un moment dat o iesire nervoasa in care vedem totul negru si plin de fum,fara cale de scapare si etc….Asta am simtit eu azi…Draci!!!a fost o zi cu adevarat neagra!Si nu din cauza scolii sau a nimic ce are legatura cu aceasta…
Totul porneste de la o idee mai veche de a mea care suna cam asa: „Noi pentru ce traim si ne zbatem daca tot nu o sa mai fim candva pe lumea asta?”…Ne nastem,traim,ne facem planuri de viitor,iubim,ne inetmeiem o familie…toate bune si frumoase…imbatranim si pac…It’s over…
Am incercat sa pot sa imi dau raspunsuri logice la aceasta intrebare si constat de fapt ca nu exista raspuns.Acum sunt deprimata,frustrata si vad lumea ca un mare amalgam de chestii fara inteles.Poate ca maine ma trezesc cu un chef nebun de viata si voi sari din pat iute sa ma distrez intr-o zi de joi…Insa nu va fi asa…o a lenevesc in pat pana la pranz cand trebuie sa plec la scoala….M-am saturat de plictiseala si nenorocirile oamenilor din jurul meu…
1.De ce nu poate sa fie totul ca-n povesti?
2.De ce pentru a fi fericiti trebuie s renuntam de multe ori la ceea ce ne face actual fericiti?…
3.De ce ideea de perfectiune nu e valida niciodata in viata de zi cu zi?
4.De ce iti vine sa lasi toate in voia sortii si sa te arunci de la balcon si sa renunti intr-o secunda la tot?
5.De ce iti trebuie curaj sa gasesti raspunsuri nedoriete la intrebari inevitabile care iti pun in contributie gandirea si nu te lasa sa dormi?
Pur si simplu…….DE CE????